Care este scurta istorie a metalului de magneziu?
Magneziu metal de la descoperirea la experiența actuală 196 de ani de istorie (1808 ~ 2004), producția industrială a fost de 18 ani (1886 ~ 2004) istorie. În timpul acestui 118 ani, dezvoltarea magneziului a fost împărțită în trei etape:
(1) Stadiul metodei chimice.
În 1808, omul de știință britanic H. Davey a izolat magneziul din clorură de magneziu. În 1929, omul de știință francez A. Busi a folosit clorură de magneziu topită de potasiu sau vapori de sodiu pentru a obține magneziu metalic. Abia în anii 1860, Marea Britanie și America au început să obțină chimic puțin mai mult magneziu. Această etapă a durat 78 de ani (1808-1886), dar nu a format o scară industrială.
(2) Stadiul electrolizei sării topite. În 1830, omul de știință britanic M. Faraday a obținut pentru prima dată magneziu pur prin metoda clorurii de magneziu electrolitice de topire. În 852 P. Benn a efectuat un studiu mai detaliat al acestei metode în laborator până când producția industrială de magneziu a început în Germania în 1886. După 1886, cererea de magneziu a crescut. Începând cu anii 1970, deshidratarea clorurii de magneziu în saramură în gazul HCl - metoda electrolizei a devenit o metodă tehnologică avansată.
(3) Etapa de reducere termică.
Datorită cererii tot mai mari de magneziu, producția de magneziu numai prin electroliză nu poate satisface cererea de magneziu, atât de mulți oameni de știință pe baza metodei chimice, topirea magneziului metalic prin metoda de reducere termică. Procesul de reducere termică a vidului clorurii de magneziu a fost început în 1913. Prima reducere a clorurii de magneziu folosind siliciul ca agent reductor A a fost făcută în 1924 din mai multe X anhidrină A. φ. Allah datora shev realizarea. În 1932, Anji hu și Arahun Shev au folosit al - si aliaj ca agent de reducere pentru a reduce clorura de magneziu. În 1941, LM pijiang, profesor la Universitatea din Toronto, Canada, a înființat o fabrică pilot în Ottawa pentru topirea magneziului prin calcinarea dolomitului prin reducerea ferosiliconului și a obținut succes. În 1942, guvernul canadian a înființat o fabrică de magneziu termic pe siliciu la mina Halley Dolomite cu o capacitate anuală de 5000 de magneziu metalic. Topirea Pijiang a metalului magneziului a devenit a doua cea mai mare topire industrială a metodei metalelor de magneziu.
În 1947, Franța a început să studieze fluxul de proces al producției semi-continue de metal de magneziu de topire termică a siliciului. În 1950, a fost înființat un cuptor de testare extins. În 1959, a fost construită prima instalație semi-continuă de magneziu termic cu o producție zilnică de magneziu 2t. Topirea semi-continuă a magneziului (adică cuptorul de reducere semi-continuă conductivă a zgurii) a devenit una dintre metodele tehnologice avansate din industria magneziului.
